Farse în
caz de “Război în casa scării”
Se dă următoarea situaţie: aveţi
unul sau mai mulţi vecini, care în repetate rânduri şi-au maniestat intenţiile
ostile faţă de dumneavoastră de genul: vă bate în calorifer, atunci când faceţi
dragoste cu iubita, pentru că aceasta strigă prea tare; sau, vă critică atunci
când vă întâlnesc pe casa scării; sau, vă pârăsc părinţilor că a-ţi făcut un
chef monstru când ei au fost plecaţi de acasă; sau, vă lasă bileţele anonime cu
mesaje dure, lipite pe maşină, pe uşă sau pereţii din scara blocului; sau/şi cel
mai grav, cheamă poliţia când aveţi un eveninemt ce îl sărbătoriţi în
apartament.
Desigur că oricare din aceste
situaţii, este echivalentul unei declaraţii de război, iar dumneavoastră
trebuie să ripostaţi fără nici un fel de ezitare şi în cel mai dur mod cu
putinţă, pentru ca să nu fie nici un dubiu, că sunteţi tot timpul pregătiţi să
vă apăraţi interesele şi drepturile. Astfel vecinii vă vor ştii de frică, şi se
vor gândi de două ori înainte de a vă mai ataca. De aceea vă recomand insistent
ca în cazul declanşării unui astfel de război în scara blocului, să îl duceţi
până la capăt cu perseverenţă, ură şi maximă răutate. Să vă nimiciţi duşmanul
şi să îl faceţi să bleseme şi minutul în care a venit în acel bloc.
Aşadar, a-ţi fost într-o situaţie de
genul celor enumerate de mai sus. Să alegem una la întâmplare: a-ţi fost pârât
la părinţi că a-ţi ţinut un megaconcert în apartament în weekendul în care ei
erau plecaţi de acasă. Evenimentul a avut loc într-o sâmbătă noaptea, şi a cam
scăpat de sub control (muzică, gălăgie, plimbări pe casa scării, poate şi o
mică încăierare între petrecăreţi, aşa cum stă bine la orice chef). A doua zi,
a-ţi făcut curăţenie, iar pe seară când au venit părinţii totul părea la locul
lui. Luni însă, surpriză. Când va-ţi întors de la facultate sau liceu, părinţii
vă aşteptau gata de război. Cică i-a oprit vecina (sau vecinii), şi s-au plans
de tot balamucul pe care la-ţi făcut.
Bineînţeles că părinţii vor lua
măsuri dure împotriva dumneavoastră. Dar nici vecinii care v-au pârât nu
trebuie să scape nepedepsiţi.
Uite aşa începe războiul, şi
implicit trebuie să puneţi la cale prima operaţiune de răspuns împotriva lor.
Faza de contraatac.
Etapa I – faza de tatonare
Vă deplasaţi la cutiile poştale, şi
blocaţi cu o scobitoare lacătul de la cutia poştală a inamicului. De asemenea,
dacă sunt cutii de fier cu bilete detaşabile (bilet cu numele şi nr. de apartament
al posesorului), schimbaţi-l cu cel de la o altă cutie poştală pentru a crea
confuzie poştaşului. Lacătul având butuc cu un singur sens, scobitoarea nu va
putea fi împinsă cu cheia, să iasă pe partea cealaltă, ca la yalele de la uşi.
Lacătul nu va mai putea fi folosit. Bineînţeles că inamicul îşi va schimba
lacătul. Foarte bine. Repetaţi procedura, dar cu mai mare atenţie pentru că va
urmări la un momentdat să vadă cine tot i-l strică. Această etapă se poate
desfăşura pe toat perioada ostilităţilor.
Etapa II – faza de atac nimicitor.
Conflictul se aprofundează. Inamicul
îşi dă seama că se află în “bătaia puştii unui duşman redutabil”, şi devine mai
atent şi hotărât să riposteze. Însă pentru a-I tăia elanul, continuaţi
ofensiva.
E timpul să îi băgaţi lipici în yala
de la uşă. Eu unul vă recomand cu căldură Picătura. E foarte bun. E testat.
Puteţi puneţi şi o scobitoare, sau agrafă ruptă. Deja moralul duşmanului
vostru, va scădea considerabil. Eventual, puteţi cumpăra o cartelă cu număr, de
pe care să sunaţi la pompieri pentru a anunţa în casa inamicului un incendiu,
după care să aruncaţi cartela pentru a nu fi depistat. Aşa, cu puţin noroc,
pompierii vor sparge uşa apartamentului inamic, atunci când vor vedea că nu li
se deschide.
Etapa III – războiul de uzură.
De aici, viaţa duşmanului se va
transforma în iad. Legaţi cu o sârmă cleanţa uşii de balustrade scării, şi
sunaţi. Inamicul va începe să tragă ca disperatul de uşă, încercând să o
deschidă. Apoi legaţi uşa inamicului de uşa vecinului de viz-a-viz, dar cu o sârmă
cu două palem mai lungă decât distanţa dintre cele două uşi. Apoi sunaţi la
ambele uşi. Primul care va deschide, va putea de fapt doar întredeschide uşa.
Al doilea însă, când va trage de uşa sa, i-o va smulge primului din mână.
Primul vat rage din nou, şi tot aşa. Mâzgăliţii cleanţa şi vizorul cu vazelină.
Lăsaţii measje cu markerul pe uşă. Lipiţi cu un scoci o pioneză pe
întrerupătorul de la el de pe casa scărilor, la lăsarea serii. Când va dori să aprindă
becul, se va înţepa. Atacaţii într-un mod asemănător şi uşa de la garaj, dacă
are, sau chiar maşina, pe care puteţi să o mânjiţi noaptea cu vaselină pe
parbriz. Lipiţii pe maşină, sau chiar pe uşă, poze cu femei goale, lăsaţi în
cutiile poştale ale vecinilor anecdote şi glume proaste despre inamic, etc.
Etapa IV – faza de nimicire.
Dacă inamicul are preş din pânză
turnaţi pe preş ulei ars, iar dacă e din cauciuc, daţi-l cu ulei ars cu
ajutorul unei pensule de vopsit. Duşmanul va veni acasă, se va şterge de preş
şi va intra în casă. Restul e tăcere. Este punctul culminant al războiului.
După aceată etapă, ve-ţi lăsa un bilet scris la tipar, prin care îi ve-ţi cere
să se predea, să se declare învins, şi să promită că niciodată nu se va mai
lega de nimeni de pe casa scărilor. Dacă e de acrod, va trebui să lase un bilet
pe propria uşă pe care va scire “PACE! MĂ PREDAU!”, şi în fiecare cutie poştală
din bloc, un bilet prin care duşmanul îşi va cere scuze pentru că a fost un
vecin rău.
Preventiv – Etapa V – în caz că nu
se predă.
În cazul în care nu cedează, aruncăm
artilerea grea în joc. Dar asta în altă poveste.
Vă recomand cu tărie să nu faceţi
aceste “glume” oamenilor în vârstă sau copiilor. Ei nu duc la aşa ceva.
Singurii cu care puteţi lupta sunt vecinii cu vârste cuprinse între 17 şi 60 de
ani.
